Home Poezie Vasilica GRIGORAŞ: POESIS
Vasilica GRIGORAŞ: POESIS PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 08 March 2018 10:56

 

 

DORUL DE A RÂDE ROMÂNEŞTE

(Poetei, traducătoarei şi editoarei, Valentina Teclici)

 

Născută în viscolul iernii

te-odihneşti într-un vulcan  aprins.

În ochii tăi purtând seninul,

roua ce arde pe pleoape

adapă visul călătorului

spre orizonturi de lumină

şi-adâncuri diafane.

Clepsidra timpului tău

deapănă stropi

de-aghiasmă fierbinte...

 

Într-un colţ tainic al fiinţei

cultivi cu tandreţe şi dăruire

pomi roditori,

adunând în cămara-ţi sacră

fructul pasiunii

pentru cuvânt şi poem.

Inima plină de dragoste

debordează de fiorul metaforei.

Aici şi acolo străluceşti

precum scoica paua

cu irizaţii multiple

în versuri bilingve.

 

Gândurile  bune, visări albastre,

călătoare dar statornice păsări

îşi au cuibul în sufletul tău curat,

iar moara creaţiei macină

cuvinte cernute cu dibăcie

în stihuri înmugurite

pline de mireasma

harului divin.

 

Ziditor de Poduri lirice

peste maluri la mari depărtări,

semănător de bună sămânţă

în pământ fertil

unde ploaia credinţei

şi iubirii de rădăcinile strămoşeşti

sub zaimful unui sentiment

neostoit, veşnic verde,

mărturisit cu sinceritate

dezvăluie năvalnicul  

„dor de-a râde româneşte”.

 

FLUTURI ÎN SIMFONIA TIMPULUI

Statuie încremenită

pe-o alee dosită

de privirea trecătorilor

simţea mireasma iernii

emanată de pielea ei rece

şi sufletu-i îngheţat.

 

Cu capul plecat

cu chipul palid

buzele mult prea strânse

şi respiraţie superficială

îşi caută liniştea

în freamătul vântului

şi clătinarea braţelor copacilor

în uguitul porumbeilor

şi croncănitul ciorilor

în fumul gros al hornurilor

care umple nestingherit norii.

 

După lungi aşteptări

şi întrebări făr’ de răspuns

câţiva fulgi timpurii de nea

îi mângâie timid umerii

scuturaţi de suspine adânci.

 

Încet o lumină ţâşni de niciunde

risipind umbrele lungi

ale privirii pierdute

şi-auzi ecoul

propriilor paşi

în catedrala

inimii îndrăgostite.

 

Întâmplare fericită

a unei noi revărsări

de fluturi neastâmpăraţi

în simfonia timpului.

 

DORINŢĂ TÂRZIE

aş vrea

ca toamna

să-mi fie primăvară

şi pletele-mi aurii

să se deşarte

în vii vlăstare

lacome de vâlvătaia

sevei graţioase

ce se înalţă

până în creştet

de tresaltă şi stelele

ca focul

în căpiţele de fân.

 

FLAGRANT DELICT

ne depărtăm

tot mai mult

unul de altul

de noi înşine

şi de Dumnezeu

 

jucăm personaje

cărora nu le aparţinem

fără să percepem

impostura

n-avem putere

să le părăsim

şi nu abandonăm

scena de sub reflectoarele

cu fascicule false

ci printr-o

distanţare ironică

nici măcar

nu ne propunem

să desluşim

grotescul vieţii

pentru a vedea

povara

care ne-nconvoaie

 

confundăm senini

rosturile

continuăm scamatoria

statuăm înşelătoria

totul devine

o meteahnă vinovată

pasiune clandestină

obsesie

dusă la paroxism

 

cu nonşalanţă

fluturăm

sub ochii tuturor

paşaportul de moralitate

şi parafa de bun practician

printr-un flagrant delict

de teatrologie ieftină.

 

PICTÂND CU ALB PE ALB

scufundată

într-un vis aievea

mă las purtată

de-o mică furtună

 

patinez pe apele împietrite

ale unui îngheţ timpuriu

pozez unui portretist

meticulos

dar cu capul în nori

apoi înaintez uşor

şi păşesc prin albul aşezat

din care zvâcneşte

cuvântul fierbinte

de fraze născător

 

apăs clapele

pianului interior

chipul mi se-nseninează

prind vigoare

deschid

jurnalul inimii

pictez cu alb pe alb

şi mă regăsesc

în floarea de ierbar

dialogând cu

propriul orologiu

 

mă-mbrac uşor

cu vechile petale

mă scăld în mireasma

adâncului trăirilor

mă îmbăt

cu varietatea culorilor

şi mă simt

binecuvântată

de îmbrăţişarea

curcubeului

din anii de-altădată

 

ILUZII FĂRĂ NICIUN MIEZ

Se-ntoarce

să mai vadă o dată

oraşul cu cerul împurpurat

de răsăritul soarelui

de-acum propiul său apus.

 

Cu chipul livid,

pleoapele roşii

şi ochii încercănaţi

privirea i se pierdu

pe drumul deşirat

printre copacii în floare

şi borne kilometrice

într-o contemplare absentă.

 

La capătul drumului,

cu spatele-i gârbovit

şi mersul şovăitor

poartă în mână

o valijoară uşoară

pentru că atât mai putea duce.

 

În cadrul porţii

mai multe umbre

se iţeau mimând

o compasiune nestăvilită,

gingaşă şi naivă urare

de bun venit.

După ce primi

paşaport diplomatic

pentru şedere definitivă

plângând ca un puşti

se întoarse în copilărie,

adolescenţă, tinereţe...

Începu în tăcere

să descarce rând pe rând

frânturi de amintiri

din pozele alb-negru

şi scrisorile parfumate

din plicurile roz.

 

Acceptare tacită

amestecată cu un fel de furie

în livada mai mult adormită

în care răsar şi-nfloresc

doar iluzii fără niciun miez.

 

STROPI DE DOR

dor de dor

şi dor de zbor

dor de umblet

şi de zâmbet

de lumină

şi grădină

dor de cânt

şi de cuvânt

dor de stih

dor de văzduh

de-nceput

şi de sărut

dor de tine

dor de mine

dor de noi

amândoi

 

dragostile dor

de dor

însă

nu mor

 

ÎNŢELEGERE MISTERIOASĂ

Felinarele străluceau

în amurgul toamnei timpurii,

o pălă caldă de vânt

legăna încolo şi încoace

frunze aurii de castan.

 

Albastrul serii accentua

culoarea irişilor,

ora contopirii privirilor,

avalanşă de gânduri

purtate de aripile zefirului.

 

Spre revărsatul zorilor

bine ancorată în fiinţa mea

fac loc poeziei

în stare latentă

care-mi dezvăluie că

forţa şi armonia vieţii

stau doar în

înţelegerea misterioasă

a iubirii.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 362 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 396 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou