Home Proză Ștefan Doru Dăncuș: CROANCELE (FRAGMENT)
Ștefan Doru Dăncuș: CROANCELE (FRAGMENT) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 16 February 2018 14:51

 

            La început a fost una. A ieșit șontâcăind din scara blocului și s-a așezat pe una din cele două bănci plantate de oarece șefi bezmetici de pe la primărie. Apoi a mai apărut una. Pe parcurs, de pe străduțele alăturate li s-au adăugat alte limbute și astfel s-a ajuns cam la 8-9 babornițe, care de care mai vitează și mai firoscoasă.

            Băteau din gură zilnic, dimineața și după masa, făcând uneori un zgomot asurzitor care ar fi putut scoate din sărite și pietrele, nu numai pe maiestuoșii locatari ai zonei: foști informatori ai fostei securități și miliției, foști lucrători/oare prin fostele fabrici comuniste, iubitori necondiționați de Ion Iliescu și Petre Roman, bolnavi închipuiți ce primeau ajutoare financiare de la stat, tot felul de țigani oploșiți pe-acolo după principiul „sunt fiul ploii, mânca-ți-aș!” și alte orătănii debusolate.

            Inițial, croanca-șefă, cea care a apărut prima, le-a făcut pe toate „doamne” sau „coane”, dar a venit Cinga (vreo 45 de ani, primea ceva ajutor de la stat, trupeșă, cu aere de atotștiutoare) și le-a făcut pe toate „mamăi”, că era cea mai tânără dintre ele (restul aveau între 65-70 de ani). Cinga era suspectată că era bolnavă mintal și era tolerată în „cenaclu” dar nu se vedea pe ea, așa că avea gura slobodă, cu motiv sau fără.

            Cuța venea de la câteva blocuri distanță, mânată de o imperativă nevoie de cleveteală; nu s-ar fi întâmplat așa dacă fiică-sa nu s-ar fi măritat la oraș, n-ar fi venit „revoluția”, viața tot mai grea și privațiunile de tot felul și a trebuit să vândă casa; în fond, dacă n-ar fi vândut gospodăria de la țară și dacă nu s-ar fi mutat la ea, într-un apartament străin, unde nu-și putea etala obiceiurile senectuții, n-ar fi căutat-o nimeni.

            Frișca nu se știe de la ce venea, era sămânță de țigancă, stătea în blocurile alăturate și aștepta să moară, că doar își trăise traiul; fusese măturătoare de scări de bloc, trăia din pensie, dar și pe aceea i-o păpau copiii, chiar dacă uneori mai plecau în străinătate „la produs”.

            - Oauălioooooo! zbieră Cuța; îi căzuse o omidă în cap și acum își scutura de zor părul pus de curând pe bigudiuri.

            - Iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii! o secondă Frișca, adunând la geamurile blocurilor învecinate, toată șleahta de hudubăi ale căror soți lucrau în străinătate.

            - Ău! punctă Cinga de pe treptele scării de bloc.

            Și de la asta porni zarva zilei.

            Pensionarul de la parter spumega.

            Nici scriitorul de etajul I n-o ducea mai bine, mai ales că fusese lovit de-un accident vascular ce-l făcuse aproape inactiv.

            Vuietul vociferărilor semăna cu unul tip „grevă”, „miting” sau „mișcare populară”. Era de neostoit. Și nu erau decât 7 mamăi. Brusc se auzi o voce sonoră, categorică:

            - Mițaaaaaaaaaaaaaaaaaa!

            Era a Jenicăi, o individă tip „mamaie”, supraponderală, ce nu putea face parte din „cenaclu” pentru că ocupa 3 locuri pe bancă, nu că n-ar fi avut și ea destule de spus. Își făcuse o ocupație din îngrijirea mâțelor de pripas și câinilor vagabonzi. Jenica îi adusese mâncare „Miței”, o mâță ce-și făcea veacul la subsolul blocului.

            Mâța apăru, fericind-o pe deschizătoarea altui subiect de discuție:

            - Ăștia au dat cu substanțe de țânțari și nu mai pot pisicile să mănânce iarbă...

            - Ău! Când au dat? chirăi Cinga.

            - Ieri, n-ai auzit avioanele? Au pulverizat substanțe, întări Jenica.

            - Lua-i-ar circu’! Se pot infecta și copiii.

            - Păi da! În Micro 8 au dus o fetiță la spital.

            - Dar e mai bine să ne mănânce țânțarii? holoboti Cerceveaua, o croancă nou venită în gașcă.

            - Nu zic, nu-i mai bine, da’ să dea cu substanțe care nu afectează omu’, nu se lăsă Cinga, obținând acordul tacit al celorlalte.

            - Uite-o cât e de verde și grasă! se oțărî Cuța, ce reușise să-și scuture din păr omida scăpată de năvala avioanelor cu substanțe.

            Mâța Mița părăsi mâncarea Jenicăi și se aruncă pe ea căsăpind-o, spre deliciul prezenței.

            Eroina Cuța trepida; era în centrul atenției. Cerceveaua interveni:

            - Asta da, pisică! Văzurăți?

            - Așa era și a lui fiu-meu, urca în copaci și prindea porumbei, glăsui croanca-șefă. Dar l-au dat afară de la combinat, că au făcut reduceri.

            - Și lucrează undeva acum? se interesă mamaia Frișca, oarecum compătimitoare, oarecum bucuroasă că e cineva care are probleme mai mari ca ale ei.

            - L-au angajat la Baza de Agrement ca electrician, se auzi răspunsul croancei-șefe, dezumflând-o. Dar mai face și altceva, ce se ivește pe-acolo, ce să facă, e grea viața, măcar ia un salariu, păi ce, să stea degeaba?

            Cât i-a trăit bărbatul, fost cadru militar, n-a existat nici o croancă-șefă, că ăla n-o lăsa la bănci; se zvonea că o și bătea, cât era de bătrână. Vedeta blocului era madam Sima, ce-și vopsea părul blond și-avea un râs asemănător ciocănitorii Woody. Apoi s-a mutat „la curte”. Scriitorul fusese exuberant doar câteva zile, dar bine și-a spus: „Am scăpat de dracu și-am dat de tată-său”; se concretiză noul fenomen, croancele. Acestea erau convinse că madam Sima se mutase de-acolo din cauza scriitorului căci:

            Plicurile numeroase pe care poștărița i le lăsa pe prag (erau prea mari și nu încăpeau în cutia poștală standard) dispăreau deseori și nu se știa cine avea o astfel de curioasă îndeletnicire iar scriitorul i-a spus într-o seară supraponderalei Jenica, când a venit să citească contorul de apă (ea se ocupa de asta), că este vrăjitor din Maramureș și va arunca o vrajă asupra persoanei vinovate „să-i puște un ochi”.

            Jenica a țâșnit de pe scaun, s-a oprit în fața dulapului de bucătărie:

            - Nu sunt eu, domnu’ scriitor, sigur nu-s eu!

            - N-am zis că sunteți dumneavoastră, cine-o fi! O să-l vedeți în curând cu pansament la ochi!

            - Poate-s ceva babe de pe scară, a scheunat Jenica.

            - Ce treabă au cu plicurile mele? Poate cred că-i mâncare... Dar sunt reviste de cultură și cărți, de aia-s așa de voluminoase.

Câteva zile, Jenica i-a urmărit pe toți locatarii, atentă la vreun posibil bandaj la ochi, apoi n-a mai rezistat și a destăinuit croancelor totul. Și-ntr-o seară s-a luat curentul. Pe întuneric, madam Sima s-a lovit exact la un ochi, într-o conductă de gaz, urcând scările spre etajul IV. A doua zi, când au văzut-o cu bandaj la ochi, croacele s-au împrăștiat, părăsind-o în fața băncilor și ulterior stând departe de ea. Izolând-o. O vreme, madam Sima a mai putut fi văzută în compania unei babornițe dintr-un bloc apropiat, bând cafea pe o bordură, apoi s-a mutat și discuțiile croancelor pe temă s-au atenuat.

Imediat a urmat și partea a doua a poveștii: fiica scriitorului a adus odată, de la școală, un pisoi negru și l-a ascuns în camera ei; atât a miorlăit ăla a jale că începuse să facă „craaaa” - nu „miau”. Într-o zi, scriitorul a auzit zgomotul și-a purces să caute cioara prin apartament. Până la urmă a aflat despre ce e vorba, dar cum să-i arunce mâțul fetei? I-a pus nume „Trișpe”, că era prea lung „Vineri, trișpe” și l-a adoptat. Acesta a trecut de la băut lapte la mâncat altfel de mâncare, s-a obișnuit cu noua familie și a început să crească, cum fac mâții.

Ideea vrăjilor a alimentat boscorodeala croancelor multă vreme, până când scriitorul a coborât dintr-un taxi și s-a oprit exact între băncile ticsite. A ridicat privirea spre etajul unu, urmărit de o sumedenie de ochișori curioși.

- Trișpe! a spus scurt, șoptit.

- Craaaaaaau! s-a auzit din fereastra în care stătea tolănit mâțul.

Croancele au luat-o la sănătoasa, risipindu-se care-ncotro și de atunci nu s-a mai discutat de „vrăjitor” care, iată, și-a luat o lighioană neagră și i-a pus nume „13”, să-i iasă descântecele ca la carte, că poate și-a adus-o din Maramureș.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 236 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 234 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou