Home Proză MARIA V. CROITORU: X. SFÂRȘITUL AVENTURII
MARIA V. CROITORU: X. SFÂRȘITUL AVENTURII PDF Print E-mail
User Rating: / 0
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 16 April 2018 08:43

   

  (Fragment din romanul de aventuri Nemaipomenita vacanță pe Planeta Piramidală, în curs de apariție)

                   Lupta extratereștrilor se termină odată cu distrugerea bazei ovaliene de la carieră.

                       Darurile lăsate de piramidieni copiilor. Oda le transmite că pleacă și că le-a lăsat

                       niște daruri. Ia sfârșit și aventura copiilor din vara aceasta, dar și vacanța, în ziua

                       următoare pleacă spre casă.

- Iată ce-am găsit!

Cristi le arătă un tub. Era lung cam de treizeci de centimetri și nu avea diametrul mai mare de cinci-șase centimetri. Tubul trecu prin mâna fiecărui copil, dar niciunul nu se pronunță cu privire la el.

- Dacă-i o bombă să ne-nchidă gura? întrebă Alin.

În acel moment, sună telefonul lui Radu.

- Da? Eu sunt, Radu! Da, Oda! Bine! Călătorie plăcută!

- Ce-a zis? întrebară ceilalți.

- Ne-a lăsat ceva ascuns într-un tub. Să-l desfacem și să nu ne fie frică. Să trecem și pe la Piatra Buhii. Se poate intra și în tunel. dacă am pierdut cheia-piramidă, ne-a lăsat una acolo.

- Bravo, Oda!! Eu o să cred mereu că aceștia îs oameni! zise Alin.

- Aline, ai uitat că Oda, a zis odată, din greșeală, „Extratereștri sunt printre voi!” se-ncruntă Radu.

Radu desfăcu tubul. În el era alt tub dintr-o folie de metal. Radu se uită la toți și zise:

- Să vedem ce-i aici!

Era un sul de hârtie răsucită. Radu o desfăcu cu mare atenție.

- Ce e? Ce e? strigară ceilalți.

- Să vedem…

Radu desfăcu sulul de hârtie.

- E o hartă! De fapt, sunt două hărți. A doua este în interiorul primei.

Desfăcură cu grijă sulul de hârtie până la capăt. Era harta cerului.

- Uitați-vă aici! E un punct colorat cu roșu! observă Măriuca.

- Acolo e planeta lor, Planeta Piramidală! zise cu convingere Cristi, arătându-le un asterisc cu roșu într-un colț al hărții, lângă care scria P. P.

- Haideți să vedem ce constelații recunoaștem pe această hartă! izbucni Mihu.

- Nu! Mai întâi vedem și cealaltă hartă, zise Radu.

O desfăcu. Era planiglobul. Pe el erau însemnate multe puncte cu roșu. Jos era scris: „În toate locurile unde vedeți roșu, suntem noi.”

Copiii erau uluiți. Erau peste tot. Radu scăpă tubul din mână. Din el căzu un petic de hârtie îndoit. Îl luă și le citi celorlalți ce scria:

„ – Treceți și pe la Piatra Buhii. Aveți grijă de planeta voastră. Nu vă autodistrugeți. Nu știu dacă ne vom mai vedea, Oda!”

- La ce se referă cu „nu vă autodistrugeți”? întreabă Mihu.

- La poluare! E foarte clar! Nu vedeți? Satul acesta este mic, sunt containere peste tot pentru gunoi, dar în valea care trece prin centrul satului sunt gunoaie. Nu mai vorbim de părculețul amenajat pentru joaca puștilor! Nici nu-ți vine să intri în el. Mănâncă înghețată, beau suc, unde aruncă ambalajele? Jos, unde stau, deși sunt coșuri de gunoi. Plasticul care ajunge în Someș unde merge?   N-ați auzit că oceanele și mările sunt pline de plastic? Noi ne-o facem. Mare dreptate avea un scriitor care zice prin vocea personajului lui, Naron, „inconștienți sărmanii”* (Isaac Asimov – Ce-și face omul cu mâna lui). Da! Suntem inconștienți!

- Ai dreptate, Cristi! Eu cu niște prietene am fost în pădure și-am adunat toate sticlele de plastic, pe care le-am găsit, și pungile. Le-am adus și le-am pus în containerul de lângă magazinul din centru. O femeie ne-a întrebat de unde am adunat atâtea sticle. Când a auzit că le-am adunat din pădure, a rânjit la noi: „O, Doamne! N-aveți de lucru acasă?” Acesta-i un mod de a gândi și, din păcate, nu numai aici! zise Măriuca.

- Haideți la Piatra Buhii! îi îndeamnă Alin.

- Mergem! Nu rezolvăm noi poluarea. Cei care ar trebui sunt preocupați de altceva, cum ar fi de a strânge averi… completă Radu.

- Trecem și prin poienița unde era nava ovalienilor… șopti Mihu.

- Trecem. Și piramidienii, și ovalienii vin pe Terra și din gazul pe care îl emană gunoaiele extrag de ce au ei nevoie, completează și Alin.

Ajunseră în poieniță. Iarba era arsă și niște schelete metalice îți sugerau că aici a ars ceva.

- Oare din ce-s făcute navele astea ale ovalienilor? Vedeți ce puțin a rămas din nava aceea pe care am văzut-o și noi! se minunează Mihu.

- Eu cred că tot ce au e de aici, de pe Terra! zise Cristi.

Ajunseră la Piatra Buhii. Ce-i izbi pe copii, când se apropiară de intrare, fu faptul că intrarea era deschisă. Intrară și se uitară cu atenție în toate părțile. Toți pereții erau pârliți, semn că aplicaseră și aici același tratament radical ca și la cariera de piatră. Adică, curățiseră locul de ovalieni. Se minunau.

- De ce-or fi zis să venim aici? întrebă Alin.

- Nu cred că au zis aiurea! Ia priviți ce-am găsit! zice Cristi, ridicând în sus o binecunoscută „cheie-piramidă”.

Se dumiriră peste puțin timp. Intrarea la tunel era închisă și le lăsaseră cheia să poată pătrunde când vor dori.  

- Ce-ar fi să vedem dacă se și deschide tunelul? propuse Radu.

Cristi cu „cheia piramidă” în mână se apropie de placa uriașă de piatră care închidea tunelul. Oricine ar intra acolo nu s-ar gândi că placa aceea uriașă se poate deschide. Copiii știau că a fost închisă de piramidieni, iar cheia pe care le-o lăsaseră le transmitea ceva. Cristi puse vârful piramidei și placa glisă, deschizându-se. Se uitară cu atenție. Se vedea tunelul acela întunecos, cunoscut de ei.

- Au lăsat cheia să putem intra! conchise Radu.

- Acum nu este momentul, dacă vă trece prin minte gândul să intrăm în tunel! Închide, Cristi! zise Măriuca pe un ton categoric, ce nu lăsa loc de întoarcere. Mergem acasă.

Niciunul nu zise nimic. Cristi închise gura tunelului și o luară, în tăcere, spre ieșire. La ieșirea din grotă, mai priviră o dată grota. Li se părea ca și când un pictor se jucase cu o pensulă și mânjise pereții cu fâșii circulare negre. Arăta sinistru.

Spre casă, apucară drumul cel mai scurt. Măriuca și Mihu se despărțiră de grup să meargă spre casa lor. La despărțire, Mihu întrebă:

- Când mergeți acasă?

- Nu știm exact. S-ar putea să plecăm mâine. Veniți pe la noi. Poate facem telefonul lui Alin să arate și alte imagini, le zise Radu.

- Nu cred că mai putem vedea ceva. Acum nu merge deloc. Asta nu înseamnă să nu veniți la cina de dinaintea plecării. Cred că bunica a bucătărit toată ziua, râse Alin. Nu este bine să scăpați prilejul de a vă înfrupta și voi din bunătățile pregătite de bunica. Poate o veți vedea și lăcrimând, gândindu-se că este lung anul până ne vede iar deschizându-i poarta…

- Bine! Pa! Ne vedem la cină! La o așa masă, știți care ar fi cireașa de pe tort? Să vă apucați vreunul să povestiți despre zborul nostru printre stele și despre nemaipomenita vacanță pe Planeta Piramidală, despre luptele dintre extratereștri purtate chiar sub nasul nostru…

- Ai tu curajul acesta, Măriuco?

- Nu-l am, Radule! Poate peste mulți câțiva ani, când voi avea eu copiii mei… Cine știe!

………………………………………………………………………………………………….

Isaac Asimov (1920 – 1992), scriitor american, evreu născut în Rusia, biochimist, autor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales prin lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Wikipedia.

      

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 206 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 396 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou